Suntem aproape de finalul verii. Au trecut deja șapte sesiuni de Haidook Summer Camps și câteva sute de ore petrecute împreună cu copiii: în jurul cailor, în șa, la focul de tabără, în jurul mesei, în jocuri, în râsete și în conversații care, uneori, ne-au surprins prin maturitatea lor.
Iar după atâtea zile petrecute împreună, am adunat câteva gânduri care poate vă vor inspira.
Ca părinți, investim enorm în dezvoltarea și competitivitatea academică a copiilor noștri. Căutăm școli bune, profesori buni, meditații, cursuri de limbi străine, programare, robotică. Toate acestea sunt importante.
Dar există o parte la fel de importantă a dezvoltării lor care nu apare în catalog și nici într-un test standardizat.
Cum își face un copil prieteni? Cum colaborează?
Cum pierde fără să se supere? Cum rezolvă un conflict?
Cum își așteaptă rândul? Cum își găsește locul într-un grup? Cum încurajează un alt copil?
Cum gestionează plictiseala fără să simtă nevoia să își umple imediat fiecare secundă?
Toate acestea nu se învață din manuale. Se învață trăindu-le.
Iar pentru asta este nevoie de intenție din partea adulților. De timp. Și, mai ales, de contexte în care copiii să poată exersa.
Telefonul nu este problema. Lipsa alternativelor este.
Sunt copii care nu au jucat niciodată Țară, țară, vrem ostași. Care nu știu regulile la Șeptică. Nu au auzit de Tabinet. Nu au jucat Trombon sau Kemps. Nu au jucat nici Activity, Alias sau boardgame-uri mai sofisticate, la modă. Nu au auzit sau nu au participat la o rundă de Mafia sau Sticluța cu otravă.
Nimeni nu le-a propus vreodată.
Și atunci, alegerea firească este telefonul. Am văzut însă cât de repede se schimbă lucrurile atunci când, într-un grup, cineva spune „Cine vrea să joace Kemps?”. Și se stârnește energia specifică formării de echipe. Și nu ne pare rău de energia investită permanent ca să încurajăm jocurile în pauzele de activități de echitație.
Joaca nu este o pauză de la educație. Este educație.
Într-un joc de cărți înveți răbdare.
Într-un joc de echipă înveți să ai încredere în ceilalți.
Într-o partidă pierdută înveți să gestionezi frustrarea.
În Țară, țară, vrem ostași înveți să iei decizii și să alegi când merită să îți asumi un risc.
Într-o drumeție înveți să ai grijă de cel de lângă tine sau de partenerul ecvin.
Sunt lecții mici, repetate de sute de ori, care construiesc caracterul unui om.
Poate cea mai importantă lecție a verii
După șapte sesiuni de tabără, credem mai mult ca niciodată că dezvoltarea emoțională și socială a unui copil nu doar se întâmplă.
Este nevoie de intenție.
Să alegi experiențe în locul confortului. Să alegi natura în locul ecranului. Să alegi joaca în locul consumului pasiv de conținut.
Vara aceasta ne-a mai confirmat ceva: Copiii încă știu să se joace. Nu au uitat. Au nevoie doar de cineva care să le spună: „Haideți afară să ne jucăm.”
Iar noi, adulții, avem responsabilitatea să le oferim aceste contexte. Pentru că, de cele mai multe ori, nu lipsa dorinței îi ține departe de joacă, ci lipsa unei invitații.
⸻
Noi luăm o scurtă pauză și ne reîntoarcem cu cea de-a opta sesiune de tabără a acestei veri, în perioada 23–28 august.
Iar pentru cei care nu sunt pregătiți să lase vara să se termine, am deschis deja înscrierile pentru Haidook de Toamnă, ediția specială de la finalul lunii octombrie.
Ne-ar plăcea să ne mai jucăm împreună.
